În această serie abordăm figuri istorice din trecutul Chinei care au paralele occidentale interesante.
În vâltoarea puternicului torent al istoriei, puțini eroi și personaje importante ale Orientului și Occidentului s-au remarcat precum Ginghis Han și Alexandru Macedon.
Alexandru (356 î.e.n. – 323 î.e.n.) și primul Mare Han (1162 - 1227) aveau amândoi ceva cu… cucerirea întregii lumi. Și amândurora le-a ieșit acest ceva atât de bine, încât au fost doborâtori de recorduri. Dar, pe lângă succesul pe câmpul de luptă și în construirea imperiilor, ei mai împărtășeau aceleași valori și ambiții, o conexiune cu Dumnezeul pe care-l venera fiecare, și interesul legat de acumularea de noi cunoștințe precum şi răspîndirea culturii lumii pe care o reprezenta fiecare.
Începând cu prima sa victorie obținută la vârsta de 18 ani, Alexandru nu a pierdut nici o bătălie. Prin cuceririle sale, imperiul său a devenit cel mai mare pe care lumea-l cunoscuse până atunci, întinzându-se pe mai bine de 3 milioane de km pătrați, de la Marea Adriatică până în nord-vestul Indiei. Și totuși, scopul său fusese acela de a atinge « capătul lumii și Marea Mare Exterioară » (Oceanul Pacific – n.t.)
Alexandru a fost un lider îndrăzneț și charismatic, care lupta alături de oamenii lui, conducându-i personal în bătăliile decisive. L-a luat drept model pe Ahile – cel mai mare războinic grec al tuturor timpurilor. Și l-a considerat drept tatăl său pe Zeus – regele zeilor de pe muntele Olimp. În timpul celor 13 ani de domnie, Alexandru a primit un număr de titluri de invidiat, printre care: Rege al Macedoniei, Hegemon al Ligii Elene, Faraon al Egiptului, Șah al Persiei și Domn al Asiei.
Alexandru disprețuia hedonismul, însă aprecia stăpânirea de sine și onoarea. Nu s-a dedat lăcomiei pântecelui (cu excepția vinului), și a fost generos în recompensarea oamenilor lui pentru realizările lor.
Interesant de remarcat este faptul că primul învățător al lui Alexandru a fost Aristotel. Acesta i-a infuzat tânărului prinț o gândire filozofică, învățându-l retorica, geometria și astronomia. De asemenea, l-a mai învățat poezia lui Homer și medicina, ambele devenindu-i lui Alexandru preocupări pe toată durata vieții. Fiind un elev entuziast și un cititor avid, Alexandru a avut mereu lângă el o echipă de botaniști și zoologi care au colectat specimene din sălbăticie, pe oriunde i-au purtat cuceririle tânărului rege. De asemenea, Alexandru a purtat întotdeauna cu el în campaniile sale, o copie din Iliada a lui Homer, carte pe care făcea însemnări. Într-adevăr, una dintre marile lui moșteniri este răspândirea culturii grecești de-a lungul lumii antice.
Cât despre Ginghis Han, acesta pare o reîncarnare a lui Alexandru. Genghis Han a fost fondatorul Imperiului Mongol. De aici statuia impozantă de 40 m înălțime, care-l înfățișează călare pe cal și străjuind modernul Ulan-Bator, capitala Mongoliei de azi. El de asemenea a fost un lider carismatic și dibaci într-ale războiului. Tânăr fiind, a fost trădat de unul din frații lui de cruce, însă după acea înfrângere, nici el nu a mai pierdut vreo bătălie.
Cu o armată de arcași călări de elită, Ginghis Han a unificat triburile nomadice războinice în jurul lui, apoi a pornit la cucerirea unei mari părți din China și din Asia Centrală pentru a forma cel mai mare imperiu din istorie. Cuceririle sale masive în teritoriul chinez i-au permis nepotului său - Kubilai Han - să întemeieze dinastia Yuan în anul 1279.
Legenda spune că Ginghis Han s-a născut strângând în pumn un cheag de sânge. Când a devenit conducător, sau han, un mare șaman l-a declarat ca fiind “Reprezentantul Dumnezeului Suprem al Mongolilor”. Iar Ginghis și-a văzut prin asta destinul de a cuceri întreaga lume în numele Dumnezeului său.
“Eu sunt pedeapsa lui Dumnezeu. Dacă nu ați fi comis greșeli atât de mari, Dumnezeu nu ar fi trimis o așa pedeapsă precum sunt eu, asupra voastră!”, a fost consemnat că ar fi spus.
Totuși, de obicei Ginghis le dădea orașelor asediate o șansă să se predea cu promisiunea păcii, decât să înfrunte anihilarea completă.
Ginghis Han a fost un geniu militar, dar și un lider abil în probleme civile. În loc să numească lideri mongoli ca și conducători, Hanul le permitea celor cuceriți să-și continue modul de viață pe care-l aveau înainte.
El a stabilit și a promovat rute poștale și comerciale internaționale. A ordonat stabilirea unui sistem de scriere pentru oamenii săi. Și nu s-a reținut deloc în a învăța de la popoarele pe care le-a cucerit. A luat cei mai buni oameni de la aceștia – savanți, generali, meșteri – și întotdeauna avea cu el în campanii, translatori dedicați acestui scop de recrutare.
El considera bogația excesivă o slăbiciune, și împărțea prada de război cu oamenii lui. A scos în afara legii răpirea sau vânzarea femeilor. Iar pentru secolul al XIII-lea a fost cu mult înaintea timpului său în materie de toleranță religioasă. În acest fel, a permis multor culturi să se răspândească de-a lungul Eurasiei.
* * *
Alexandru și Ginghis nu au fost singurii lideri asemănători din multe puncte de vedere, dar, din perspectiva conexiunii lor cu divinitățile cărora li se închinau, continuând cu setea lor pentru cunoaștere, trecând prin rolul pe care l-au jucat în răspândirea culturii, aceștia doi împărtășesc multe similarități interesante. În final, nici regele grec și nici omologul său mongol, nu au reușit să cucerească întreaga lume. Dar cu siguranță au reușit să o influențeze.
