În această serie, căutăm să vă prezentăm personaje istorice din trecutul Chinei, care-și găsesc corespondenți foarte interesanți printre personajele istorice din Occident.
Vă imaginați cât de bine s-ar fi înţeles Socrate (470 î.e.n. – 399 î.e.n. ; Grecia) și Lao Zi (circa secolul V î.e.n.; adesea scris și Lao-Tze sau Lao-Tzu) dacă s-ar fi întâlnit? Lăsând barierele lingvistice deoparte, oare despre ce ar fi putut discuta?
Aceşti doi distinşi filosofi erau oameni cu mare înțelepciune, astfel încât cuvintele lor purtau multiple înțelesuri. În spiritul bunei dispoziții, am împrumutat unele dintre bine-cunoscutele lor citate, ca să punem în scenă o conversație imaginară, ce ar avea loc într-o piață sino-grecească.
Fiecare își exprimă gândurile pe măsură ce observă forfota lumii muritorilor. Priviți cât de apropiate par a fi unele dintre vederile lor asupra anumitor subiecte. Desigur, când Lao Zi și Socrate şi-au exprimat părerile, cu vreo 2.500 de ani în urmă, circumstanțele și auditoriul căruia li se adresau nu erau aceleași. Având aceasta în minte, să vedem ce au avut de spus… !
* * *
Văzând oamenii trecând de la un negustor la altul, cărându-și desagii plini de cumpărături, Socrate spuse : „Cel mai bogat este cel care se mulțumește cu cel mai puțin, pentru că mulțumirea este bogăția naturii înseși.”
Mângâindu-și lunga barbă albă și dând din cap în semn de încuviințare, Lao Zi răspunse : „Acela care e mulțumit, e bogat.”
În mijlocul zarvei vânzătorilor ce strigă pentru a-și face cunoscută marfa, Socrate zise zâmbind: „Tăcerea e o melodie profundă pentru cei care pot să o audă în ciuda tuturor zgomotelor.”
„În liniște, cineva găsește ancora universului în sine”, încuviință Lao Zi.
„Cunoaște-te pe tine însuți!”, adăugă Socrate.
„Să-i poți cunoaște pe alții înseamnă iscusință.”, spuse Lao Zi. „Să poți să te cunoști pe tine înseamnă iluminare.”
Un aristocrat în trecere, le aude fără să vrea conversația, și înțelege pe loc că are în față doi înțelepți. În ciuda bogăției pe care o deține, aristocratul e adesea cuprins de tristețe, și încearcă să se înveselească cumpărând lucruri. Însă acea fericire nu-l ține mult. Se apropie de cei doi și le cere să-i dezvăluie secretul adevăratei fericiri.
Oftând, Lao Zi îi spuse : „Dacă fericirea ta depinde de bani, nu vei fi niciodată fericit cu tine însuți.”
Socrate îl consolă pe aristocrat, explicându-i : „Vezi tu, secretul fericirii nu constă în a căuta mai mult, ci în a-ţi dezvolta capacitatea de a te bucura pentru mai puțin.”
Omul e uimit de simpla revelație, iar perspectiva lui asupra vieții este complet modificată. Le mulțumește celor doi și-și continuă drumul, adâncit în gândire profundă.
* * *
Lao Zi și Socrate, adesea considerați părinții filosofiei orientale şi respectiv occidentale, au vorbit despre adevăruri universal valabile. Iar similaritățile învățăturilor lor sunt fascinante și merită contemplate. Se pare că sunt de acord și în ceea ce privește neștiința:
Lao Zi: „Să realizezi că nu înțelegi este o virtute; să nu realizezi că nu înțelegi e un defect.”
Socrate: „Adevărata înțelepciune este să înțelegi că, de fapt, nu știi nimic.”
Smeriți cum erau, sunt atâtea lucruri pe care le putem învăța de la ei ! Acești înțelepți ai antichității și-au concentrat atenția în profunzimile inimilor lor, cultivându-se și realizând stăpânirea de sine prin depășirea fricilor și dorințelor.
Iată ce spuneau :
Lao Zi: „Manifestă claritate, îmbrățișează simplitatea, redu egoismul, ai puține dorințe!”
Socrate : „Cu cât ne dorim mai puține, cu atât semănăm mai mult cu zeii.”
Poate că data viitoare când vă veți fi găsind într-un conflict cu cineva, veți încerca să vă întoarceți atenția dinspre exterior spre interior. Și în loc să găsiți vinovatul în acel cineva, veţi încerca să găsiți cauza în dumneavoastră. Ce spuneți? Îndrăzniți să faceți o încercare? Dacă da, poate că tocmai veți fi făcut primul pas din calea spre a deveni un înțelept!
* * *
Odată cu începutul decăderii dinastiei Zhou (1.045 î.e.n. - 256 î.e.n.), undeva în jurul secolului al IV-lea î.e.n., Lao Zi s-a decis să plece, călărind spre vest, pentru a nu mai fi văzut niciodată. Dar înaintea plecării sale, a pus pe hârtie 5.000 de cuvinte de înțelepciune, pe care le-a lăsat spre studiu și punere în practică viitorilor săi discipoli. Este vorba despre Tao Te Ching, Cartea Căii şi a Virtuţii.
Cam în același timp, mai exact în anul 399 î.e.n., Socrate a fost condamnat la moarte pentru blasfemie împotriva zeilor din panteonul atenian, şi de asemenea pentru «coruperea tinerilor». A fost forțat să se sinucidă prin înghițirea unei cupe cu otravă. Socrate a rămas fidel până la moarte adevărurilor pe care le-a predat de-a lungul vieții sale, lăsându-le o lecție finală discipolilor săi.
„Nu pot să învăț pe nimeni nimic. Pot doar să-i fac să gândească.”, a spus Socrate.
„Cel care știe nu vorbește. Cel care vorbește nu știe.”, a spus Lao Zi.
