Stabilit pe fundația vastei culturi chinezești de cinci mii de ani, dansul clasic chinezesc este o ramură a artelor, care folosește corpul drept un mijloc de interpretare.
I. Caracteristicile dansului clasic chinezesc
A.Mișcările dansului clasic chinezesc sunt bogate în capacitatea lor de a exprima o varietate de sentimente precum fericire, tristețe, bucurie, furie, durere, încântare, emoții care vin din despărțire sau reuniune, nebunie, infatuare, boală, instabilitate, solemnitate, demnitate, maiestuozitate, precum și a fi civilizat, a fi militar, dar și alte tipuri de personalități și povești.
B.În dansul clasic chinezesc, intenția este cea care conduce corpul în mișcare. Cu alte cuvinte, în această formă de dans, numai atunci când trăirile lăuntrice conduc corpul este atinsă expresivitatea completă.
C.Dansul clasic chinezesc folosește abilitățile naturale ale corpului uman; nu cere antrenament specific muscular individual. Aceasta înseamnă că forța musculară câștigată în mod natural prin mers, alergare, sărituri, urcat scări, mers cu bicicleta, etc., precum și forța părții superioare a corpului, care este construită în mod natural prin muncă fizică, sunt întărite și mai mult în cursul antrenamentelor.
D.Antrenamentul în dansul clasic chinezesc are patru componente:
① “Forma” (combinații de dans și practica de bază la bară)
② “Atitudine” (tehnică pentru exprimarea specifică a sentimentelor interioare prin "formă")
③ Tehnica de dans (antrenamentul pentru mișcări de dans dificile)
④ Tehnica de acrobație (antrenamentul de bază în diferite tipuri de salturi și în abilități fundamentale)
E.În executarea dansului teatral, dansul clasic chinezesc implică un element de dans actoricesc. Actoria în dans este diferită de aceea din film, dramă, operă, arte tradiționale teatrale chinezești, sau musical-uri de pe Broadway. Actoria în dansul clasic chinezesc implică coordonarea expresiei faciale cu mișcările fizice, care, atunci când sunt combinate, conduc la o formă amplificată de exprimare.
II. Originile și transmiterea istorică a dansului clasic chinezesc
În urmă cu câteva mii de ani, în China au apărut artele marțiale (wushu). La acea vreme, multe tipuri de arte erau influențate de mișcările, tehnicile și salturile artelor marțiale. Formele originale ale multor mișcări de dans clasic chinezesc erau similare cu cele ale artelor marțiale, doar că erau executate în alt mod, iar cerințele lor erau diferite. Mai târziu, în cei cinci mii de ani în care a fost stabilită cultura chineză, dansul clasic chinezesc a fost în mod continuu îmbunătățit, și asta este ceea ce a produs aspectul de "ținută" al dansului clasic chinezesc. Și, de asemenea, este și sursa stilului pe care dansul clasic chinezesc l-a căpătat în procesul de transmitere către generațiile viitoare. Felul în care se mișcă o persoană dintr-un anumit grup etnic conține calitățile distincte ale acelui grup, astfel că mișcările naturale ale chinezilor au un sentiment chinezesc. Dar studiile actuale și practica au arătat că, printr-un antrenament specific în "ținută" și "formă", oamenii de altă etnie pot de asemenea să capete această compoziție.
Dansul clasic chinezesc a fost transmis într-o varietate de moduri, spectacolele fiind principala formă. Din punct de vedere istoric, de-a lungul diferitelor dinastii, dansurile prezentate în curtea imperială au avut diferite tehnici și caracteristici. În rândul populației, dansul s-a răspândit în principal prin imitație, pe când la artiștii de stradă s-a răspândit în principal prin tehnicile de arte marțiale. Înainte de dinastiile Qin și Han (între 221 î.e.n. și 220 e.n.), erau animatori care executau arte marțiale de rutină. Și acrobații foloseau în principal salturi. În timpul dinastiilor Tang și Song (înte 618 e.n. și 1279 e.n.), cea mai mare parte a dansului și a spectacolului de stradă conțineau forme și tehnici de început ale dansului clasic chinezesc. Salturile, în particular, erau practic folosite de către toți artiștii de stradă. Acesta este încă un alt exemplu de cum, în cultura chineză în sens mai larg, tehnicile diferitelor forme de artă s-au influențat unele pe altele.
Conceptul de dinastii chineze diferă de regatele antice ale altor popoare. Înlocuirea unei dinastii însemna trecerea la un set distinct de trăsături culturale ale altei dinastii, pentru că fiecare dinastie avea propriul împărat, proprii oameni și propria cultură. Și acesta este modul în care, în timpul procesului istoric în care acea civilizație era stabilită, dansul clasic chinezesc a fost în mod constant îmbogățit și perfecționat.
Metodele de predare de astăzi nu au existat în China antică. În teatre, generațiile mai în vârstă antrenau ucenicii, și astfel erau transmise de la o generație la alta. De la o vârstă fragedă, ucenicul își stabilea o pregătire formală cu un maestru, și aceasta era modalitatea prin care cineva devenea profesionist. În dansul curții imperiale, arta era transmisă mai departe în timp ce tinerele doamne învățau una de la cealaltă; multe dintre spectacolele de artă de stradă se împărtășeau ca tradiții de familie; și artele marțiale erau transmise de la strămoși sau se învățau de la maeștri. În mod similar, în practicile religioase ale budismului și taoismului, după ce un discipol îmbrăca roba, el sau ea primea învățăturile maestrului. Metodele moderne de predare sistematizată au apărut în prima jumătate a secolului trecut.
III. Diferențele dintre dansul clasic chinezesc și noile arte marțiale moderne
De când au început să apară filmele de kung fu și spectacolele de televiziune, mulți oameni au împodobit mișcările artelor marțiale și le-au transformat în ceva strălucitor, dar ineficace, pentru a le folosi în subiectele filmelor și spectacolelor de televiziune. Acele mișcări arată foarte mult ca dansul, dar sunt de fapt complet diferite de dansul clasic chinezesc. Vorbind în mod fundamental:
A. În dansul clasic chinezesc, expresivitatea corpului primează, pe când în artele marțiale, executarea rapidă și explozivă a mișcărilor este cea care primează. Cu cât artele marțiale sunt mai rapide, cu atât mai bine este atins scopul.
B. Dansul clasic chinezesc integrează mișcarea corpului cu ținuta interioară.
C. Pentru a descrie un personaj sau o poveste la potențialul maxim, corpul are nevoie să se întindă și să se desfășoare la maxim, de aceea picioarele lungi sunt criteriul cel mai elementar în selectarea studenților de dans. Folosirea acestui gen de extensie în luptele de arte marțiale ar lăsa persoana vulnerabilă.
D. Artele marțiale nu pot exprima povești, diferite personaje, stări de spirit și emoții, așa cum face dansul clasic chinezesc.
E. Artele marțiale nu au cerințele de "ținută", atât de necesare în dansul clasic chinezesc.
IV. Influența dansului clasic chinezesc asupra altor forme de dans și abilități fizice
Odată cu așa zisa "reformă și deschidere" chineză (începută la sfârșitul anilor 1970), tehnicile dansului clasic chinezesc și salturile au apărut dintr-o dată pe scena lumii. În special tehnicile și salturile lui au făcut valuri în comunitatea internațională de dans. Astfel, baletul încorporează unele dintre tehnicile dansului clasic chinezesc, și baletul modern a încorporat tehnici ale dansului clasic chinezesc pe o scară mai largă. Cu toate acestea, ei nu înțeleg standardele cerute pentru acele tehnici și le-au folosit într-o manieră foarte îndepărtată de standard. Ceea ce este cunoscut ca dans de stradă are o înțelegere chiar mai superficială a cerințelor tehnice și a standardelor și, ca rezultat, au luat dansul clasic chinezesc și l-au distorsionat.
Dansul clasic chinezesc a avut, de asemenea, o influență uriașă asupra atletismului. Înainte de anii 1970, antrenamentul în gimnastica ritmică, bârna și paralelele implicau numai mișcări simple de balet și antrenament fizic. Apoi, echipa de gimnastică a Chinei a preluat tehnicile și salturile dansului clasic chinezesc și le-a folosit pe scară largă la evenimentele de gimnastică. Imediat cum acele tehnici au apărut la competițiile internaționale din anii 1970, gimnastele din lumea întreagă au fost uimite. Unele concurente din echipa Chinei au reușit să câștige toate cele cinci medalii deodată. Gimnastele din întreaga lume au început să învețe tehnicile și salturile dansului clasic chinezesc și, peste noapte, competițiile de gimnastică au fost împinse la un nivel mai înalt de abilități tehnice.
De fapt, multe forme diferite de dans, arte fizice și sporturi din întreaga lume au adoptat tehnicile și salturile dansului clasic chinezesc. Unele le-au copiat ceva mai bine, pe când altele sunt necorespunzătoare, eronate, nu se ridică la standard, și sunt chiar inestetice, iar acest lucru a denaturat cultura superbă de cinci mii de ani.
Acestea sunt lucrurile de bază de știut despre dansul clasic chinezesc.
5 iulie 2013
