De când Shen Yun Performing Arts a început să prezinte cultura semi-divină a Chinei, compania cu sediul în New York a reușit să ilustreze în majoritatea scenelor personalități nemuritoare și zeități, cum ar fi Buddha și Tao. De la mituri și legende la opere de artă, înfățișarea acestor ființe divine a rezistat de-a lungul secolelor în cultura chinezească.
„Fiecare dinastie are propria sa curte”, spune o faimoasă zicală chinezească. Anticii credeau că paradisurile cerești au nemuritori care se reîncarnează ca oameni pe pământ în diferite perioade. Unii au devenit împărați și oficiali ai diferitelor dinastii, modelând pământul și cultura acestuia. Au adus cu ei daruri divine omenirii – cunoasterea înțelepților, abilități, cât și invenții care au permis dinastiilor să prospere. Printre aceste daruri divine se numără și veșmintele celeste.
Astfel, se spune că ținuta tradițională chinezească a fost inspirată din ceruri – datorită acestei legături speciale, a făcut ca îmbrăcămintea istorică a dinastiei Han să fie atât de extravagantă și bogată în design. O parte din aceste veșminte cerești pot fi văzute în picturile murale din grotele Mogao, la 25 km de orașul Dunhuang din nord-vestul Chinei.
Această îndrumare divină a durat de pe vremea celor Trei Suverani și a celor Cinci Împărați, până la sfârșitul dinastiei Ming, ce a cuprins o perioadă de 5.000 de ani. Deși croitorii muritori au făcut tot posibilul să imite îmbrăcămintea cerească, în cele din urmă, nu au atins desărvârșirea divină.
Dansurile companiei Shen Yun prezintă adesea scene din paradisuri, cu zâne cerești, Buddha-și, Bodhisattve, Tao și alte zeități, fiecare cu panteonul său vestimentar. Uneori, urmând vechea tradiție, aceste zeități chiar coboară pe pământ.
