Portret de Artist: Kenji Kobayashi

Născut la Tokyo, Kenji Kobayashi este un dansator talentat, un fotograf extraordinar și una dintre cele mai modeste persoane pe care ai putea spera să le întâlnești. A câștigat medalia de aur la Concursul Internațional de Dans Clasic Chinezesc organizat de Televiziunea New Tang Dynasty în 2016, a avut rolul principal în dansuri memorabile ale Shen Yun, precum „Regele Maimuțelor la Muntele de Foc” (2017) și „Devoțiune” (2024), și este unul dintre favoriții publicului de fiecare dată când compania se întoarce în țara sa natală, Japonia. Să-l cunoaștem puțin mai bine.

Kenji Kobayashi

Născut în Tokyo, Japonia

Activează în Shen Yun din 2010

„A oferi celorlalți speranță și bucurie – acesta este sensul cel mai profund al vieții mele.
Marea artă trezește bunătatea, credința și respectul pentru ceva mai înalt decât noi înșine.
Acum douăzeci de ani, Shen Yun m-a inspirat.
Astăzi, sunt pe scenă, ducând mai departe acea inspirație și împărtășind-o lumii întregi.”

Când ai început să fii interesat de dans?

În 2006, când aveam nouă ani – am văzut pentru prima dată un spectacol Shen Yun în Japonia, și am fost complet fascinat de dansatorii de pe scenă. Încă îmi amintesc piesa „Pășunile mongole”. Nu mă puteam opri din a nu mă gândi la ea după aceea, mai ales la una dintre mișcările de dans. Când ajungeam acasă, repetam acea mișcare pentru mama mea în fiecare zi. Mai târziu, am aflat că era o tehnică de dans chinezesc numită „saltul în cerc”. Din acea zi, am visat să devin un artist ca ei.

Un alt motiv este că, deși eram mic, am înțeles că Shen Yun dezvăluie persecuția asupra Falun Gong în China, ordonată de Partidul Comunist Chinez. Bunica mea fusese reținută ilegal într-un lagăr de muncă de către PCC când eram copil. Pentru a ajuta la salvarea ei, am împărțit fluturași și am povestit multor oameni despre asta, sperând ca toată lumea să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat.

Ce îți place cel mai mult când ești pe scenă?

La început era sentimentul acela pe care îl ai când eforturile tale sunt recunoscute – asta făcea ca totul să merite. A juca înseamnă de fapt să oferi ceva publicului, iar reacția lor înseamnă foarte mult pentru noi, ca artiști. Dar cu timpul, am ajuns să apreciez la fel de mult și procesul în sine – repetițiile și perfecționarea unui rol, pentru ca apoi să-l prezint pe scenă. Îmi place să fiu pe scenă, mai ales când interpretez personaje complexe, cu multiple fațete. Îmi place foarte mult să le explorez emoțiile și să le întruchipez.

Ai avut vreodată trac sau ai trăit vreun moment înfricoșător pe scenă?

Când am început să dansez, da, mă emoționam. Mai târziu, când am căpătat mai multă încredere în abilitățile mele de dansator, am început să mă emoționez mai puțin. Dar pe atunci eram și puțin arogant și nu-mi dădeam seama cât de vastă este, de fapt, lumea artei. După ce am întâmpinat câteva obstacole în cariera mea de dansator, am început încet-încet să realizez cât de mic eram și am început să dezvolt un sentiment de respect față de lumea spectacolelor de scenă. Acum, apreciez și respect scena... Cred că acesta este echilibrul.

Cu peste 100 de spectacole în majoritatea stagiunilor, cum reușești să te menții în formă și să îți păstrezi un standard artistic ridicat?

La fiecare spectacol, îmi spun mie insumi să dansez mai bine decât am făcut-o la spectacolul anterior, pentru că întotdeauna există ceva de îmbunătățit. Te simți obosit doar când devii mulțumit de sine. Dar arta nu are limite. Dacă inima ta rămâne curioasă, vei găsi întotdeauna ceva nou. Desigur, sunt momente în care ajungi la un punct mort, dar perseverența este esențială.

De asemenea, m-am gândit la faptul că fiecare spectacol înseamnă un public nou. În mod ideal, aș interpreta fiecare spectacol ca și cum ar fi primul. Dar realist vorbind, nu poți vedea întotdeauna publicul clar, iar lucrurile pot părea repetitive. Așa că trebuie să găsești motivația din interior pentru a da viață fiecărui spectacol.

Care crezi că a fost momentul culminant al carierei tale de dansator până acum?

Tot ce ține de Shen Yun – faptul că am putut să fac turnee în întreaga lume alături de companie, să cunosc oameni din diverse locuri, să descopăr culturi noi, bucătării locale și peisaje care îți taie respirația! Îmi place foarte mult și fotografia, mai ales să fotografiez munți celebri, râuri și situri istorice.

Practica spirituală mă ajută să renunț la ego sau, ca să fiu mai sincer, cel puțin să merg pe calea renunțării la ego. Mă împiedică să mă pierd în goana după faimă sau câștig sau să trăiesc pentru satisfacția emoțională. Uneori chiar mă rătăcesc, dar învățăturile mă ajută întotdeauna să mă întorc pe calea cea bună, în loc să urmez gândurile negative.

Așadar, aș spune că Falun Dafa este extrem de importantă pentru mine. În viață și în dans, mă ajută să rămân rațional și amabil, străduindu-mă mereu să fiu o versiune mai bună a mea. De asemenea, sunt foarte recunoscător că sunt înconjurat de colegi, elevi și profesori care împărtășesc aceleași valori. Conflictele pot apărea oriunde, dar practica mea spirituală îmi amintește să mă uit în interiorul meu, în loc să dau vina pe alții.

Fiecare nouă generație de artiști este și mai talentată decât cea precedentă, ceea ce, fără îndoială, creează o anumită presiune, dar mă și stimulează să mă dezvolt din punct de vedere artistic.

Am trecut prin multe etape. La început, dansul a fost foarte greu. Mai târziu, văzând rezultatele, am găsit motivație. Dar, în cele din urmă, am ajuns într-un impas. Perspectiva mea asupra vieții avea nevoie de o schimbare. Când mi s-a lărgit orizontul, s-a deschis o lume cu totul nouă. Fiecare etapă are provocările sale, iar adesea cele mai grele bătălii sunt cele din interiorul tău. Pentru mine, lecția a fost să dau tot ce am mai bun fără să fiu obsedată de rezultate.

Ce face dansul clasic chinezesc unic?
Dansul clasic chinezesc are o bază istorică și culturală profundă și un potențial expresiv incredibil. Este vast și profund. Include actoria, ținuta (shen-yun), mișcările și posturile (shen-fa) și abilități tehnice precum piruete și sărituri. Toate acestea sunt esențiale pentru dansul clasic chinezesc. Este o formă de artă excepțional de bogată.

Înainte de spectacol, mă asigur doar că m-am încălzit bine, că sunt în cea mai bună stare mentală și mă adaptez la felul în care se simte corpul meu în acea zi. După spectacol, îmi place să fac o baie fierbinte pentru a mă relaxa atât mental, cât și fizic.

Care este hobby-ul sau pasiunea ta preferată și de ce?

Îmi place fotografia, să scriu poezie și să gătesc. Când sunt impresionat de o priveliște frumoasă sau de o experiență, îmi place să scriu poezie. Este modul meu de a vorbi cu mine însumi și de a-mi surprinde emoțiile. Chiar dacă nu scriu foarte bine, rămâne totuși o modalitate de a-mi exprima sentimentele. A fost o perioadă în care scriam peste o sută de poezii pe an.

Fotografia, pur și simplu o ador. Nu am un motiv anume.

Care este una dintre dificultățile neașteptate ale unui turneu?

Cu siguranță călătoriile lungi cu autobuzul.

Care este locul tău preferat pe care îți place să-l vizitezi în timpul turneelor și de ce?

Japonia! Japonia! Japonia! Nu am mai dansat acolo de mult timp, dar sper să o fac în curând.

Care este cel mai memorabil personaj pe care l-ai interpretat?

Zhao Yun în Călărind singur spre a oferi ajutor. Este un rol foarte expresiv și complicat, plin de suișuri și coborâșuri dramatice. Este un rol foarte satisfăcător de interpretat, dar și epuizant. Zhao Yun este loial, curajos, inteligent și altruist. Toate aceste trăsături, inclusiv sacrificiul și devotamentul său, m-au emoționat cu adevărat.

Care crezi că este cel mai înalt nivel al dansului?

Din punct de vedere al abilităților tehnice, este ceea ce numim shen-dai-shou („corpul conduce mâinile”) și kua-dai-tui („șoldurile conduc picioarele”).

Odată ce abilitățile tehnice ating un anumit nivel, ceea ce contează cel mai mult este profunzimea culturală și ceea ce ai în interior. Totul începe cu cultivarea de sine a interpretului; acesta este cel mai important lucru. Rafinamentul artistic constă în modul în care îți folosești mișcările și subtilitățile expresiei pentru a oferi publicului o experiență de neuitat. Această calitate unică, acest sentiment interior, este ceea ce alții nu pot imita.

Dacă ai putea sta de vorbă cu o versiune mai tânără a ta, din perioada în care abia îți începeai cariera de artist, ce i-ai spune?

Muncește mai mult, chiar și mai mult. Fii modest și nu te plânge – pur și simplu fă-o.

Apăsați aici pentru a vedea întregul videoclip.