Prejudecata nr. 1: “Dar când am fost în China am văzut...”

Întrebați orice persoane de naționalitate non-chineză cu ce anume asociază în mintea lor termenul “cultura tradițională chineză”, iar mulți vor răspunde ceva asemănător cu “dansatori jefuiți la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing”, “mișcări din arte marțiale din filme precum Hero”, sau “programele de la noul Institut Confucius care s-a deschis la universitatea mea”.

În realitate, deşi aceste exemple conțin componente superficiale ale culturii tradiționale chineze, le lipsește un ingredient esențial, unul pe care Partidul Comunist Chinez (PCC) a încercat să îl distrugă de decenii: tradiția auto-disciplinei spirituale și venerarea divinității.

Din vremurile antice, poporul chinez a crezut că ființele divine, de-a lungul multor dinastii, au transmis oamenilor cultura bogată a Chinei. În special, cele trei religii principale ale Confucianismului, Budismului și Taoismului au fost în centrul acestei moșteniri. Ele au inspirat spiritualitate și credință, încurajând venerația pentru valori precum: benevolența, dreptatea, eticheta și înțelepciunea.

Cu rădăcinile sale ateiste, totuși, Partidul Comunist Chinez a încercat să submineze aceste valori și credințe, temându-se că credința în divinitate va slăbi loialitatea față de Partid. A lansat numeroase campanii – cea mai notabilă fiind Revoluția Culturală (1966-1976) – pentru a distruge situri culturale și religioase, în timp ce a forțat poporul chinez să îi adopte filozofia de “luptă împotriva cerului, luptă împotriva pământului, și luptă împotriva omului.”

Drept rezultat, în China de astăzi, PCC ar putea sponsoriza spectacole sau expoziții care înfățișează la suprafață costume sau legende tradiționale, dar esența care le stă la bază a dispărut.

Astfel de manifestări pot fi luate cu ușurinţă drept reprezentări autentice ale culturii tradiționale chineze, odată cu prezumţia eronată că spectacolele Shen Yun – cu referințele lor la fiinţe precum Buddha, Tao și Divinități – ar face prozelitism pentru credințe religioase.

Dar în realitate, deoarece credința în divinitate este atât de centrală în cultura chineză, a o omite din arte înseamnă a nu face dreptate gloriei depline și măreției sale. Această tradiție pierdută, cu tot înțelesul său interior profund, este ceea ce dorește Shen Yun să reînvie.