Povestea unei frumuseți altruiste

Una dintre cele Patru Frumuseți ale Chinei antice este adesea reprezentată călare pe un cal, cu o mantie de călătorie pe umeri, căptușită cu blană. În brațele sale ține o pipa prețioasă, iar în ochii ei, o voință neclintită îi reține lacrimile.

Unde se îndreaptă ea? De ce este îmbrăcată în acest fel? Și ce cântec izvorăște din inima ei?

Wang Zhaojun a fost o fiică a dinastiei Han de Vest (202 î.e.n. - 9 e.n.), în secolul I î.e.n. Încă din tinerețe, frumusețea ei extraordinară, inteligența și numeroasele sale talente erau renumite în toată țara. Unele legende populare spun că era o zeiță trimisă de ceruri cu o misiune specială - să aducă stabilitate națiunilor aflate în conflict, și fericire popoarelor lor. 

O bijuterie uitată

Zhaojun s-a născut într-o familie foarte onorabilă. De la o vârstă fragedă, a devenit o bună cunoscătoare a clasicilor, fascina ascultătorii cântând la pipa cu patru corzi și era, de asemenea, pricepută în cele Patru Arte ale Învățatului Chinez (cântatul la instrumentul numit "cithera chinezească", jocul de strategie numit "Go", caligrafia și pictura).

Era de așteptat ca atunci când împăratul Yuan a dat un decret prin care chema femeile de elită din tot imperiul să intre în palatul interior, Zhaojun să fie cea mai bună alegere pentru a-și reprezenta ținutul. Și, deși era îndurerată că trebuia să-și părăsească părinții și pe ceilalți ai săi, decretul trebuia să fie respectat.

Conform obiceiului, atunci când se alegea o tânără concubină, împăratul consulta portretele femeilor din haremul său. Din nefericire, aceste portrete erau adesea realizate de pictori lacomi, care nu se fereau să înfrumusețeze tabloul unei candidate, dacă aceasta îi strecura un frumos bacșiș. Zhaojun nu dorea să recurgă la astfel de mijloace, așadar, deși poseda o frumusețe sublimă și talente strălucitoare, a fost trecută cu vederea în procesul de selecție. Ulterior, ea a rămas o doamnă de onoare neînsemnată, timp de câțiva ani petrecuți în solitudine, și complet neobservată de împărat.

Vecini dificili

În stepele bătute de vânt de dincolo de granițele nordice ale Chinei, trăia un popor nomad numit Xiongnu. Acesta era format dintr-o mulțime de triburi care s-au unit chiar înainte de începutul Dinastiei Han. Ca o confederație, membrii Xiongnu erau puternici și intimidanți. Uneori alegeau să facă schimb de cai și animale pentru ceai chinezesc, băuturi distilate, orez și mătase, alteori alegeau să jefuiască și să facă tâlhării. Împărații Han au încercat diferite metode de a le face față, au trimis inclusiv trupe de luptă și emisari, pentru a negocia pacea. Era o relație tensionată.

În anul 33 î.e.n., conducătorul etniei Xiongu, Huhanye Chanyu, a vizitat capitala Han pentru a aduce un omagiu și pentru a consolida relațiile destul de cordiale, care existau la acea vreme. În schimbul jertfelor sale tributare, a primit recompense generoase din partea împăratului. Cu toate acestea, ceea ce își dorea cu adevărat era mâna unei prințese Han, întrucât dorea să devină ginere imperial.

De trei ori s-a așezat în genunchi și a cerut acest lucru împăratului Han. Dar împăratul nu avea cum să cedeze nomazilor prințesa, care era lumina ochilor săi. Majestatea sa a devenit din ce în ce mai mâhnit, până când și-a amintit că, în vederea unor alianțe matrimoniale, împărații dinaintea lui confereau titlul de "prințesă" unei fiice a clanului imperial sau unei doamne de la palat. A decis să facă același lucru.

După ce și-a consultat sfetnicii, împăratul Yuan a fost de acord ca orice domnișoară de la curte, pe care nu a pus niciodată ochii, să fie potrivită... Puteți ghici cine va fi aleasa?

Alegerea

În acea perioadă, dinastia Han era exact locul în care ți-ai fi dorit să fii. Confucianismul era la modă. Examenele pentru serviciul civil erau în plină expansiune. Invenția unei forme timpurii de hârtie a promovat alfabetizarea și arta, iar proza cu rime Fu a înflorit. Capitala Chang'an avea nouă piețe controlate de guvern. Cei înstăriți puteau procura de la artizani pricepuți mărfuri de lux din aur, argint, bronz, jad, lac și ceramică. Ei se bucurau de o dietă diversificată de orez, grâu, orz, mei, soia și linte, tăiței, pâine și prăjituri, carne de vită, miel, porc, pui, rață, fazan, cerb și pește. Ei asezonau mâncărurile cu ghimbir, scorțișoară, miere, susan, piper Sichuan și chimen și se răsfățau cu lici, curmale jujube, rodii, prune și multe altele. Era o perioadă de progres și prosperitate.

În schimb, stilul de viață al poporului Xiongnu părea lipsit de perspectivă. Cine ar fi vrut să fie izgonit în stepele reci și neiertătoare, să ducă o existență sumbră într-o iurtă improvizată și să aibă grijă de animale, zi de zi? Nici măcar statutul de prințesă nu putea pune această destinație finală pe lista de dorințe a cuiva.

Cu toate acestea, când a fost abordată, Zhaojun s-a gândit la impactul pe care îl va avea această decizie a ei, dincolo de propria sa fericire. S-a gândit la familie, la părinții și frații ei, și la faptul că va părăsi Marele Imperiu Han, călătorind dincolo de marginea "civilizației", în necunoscut, pentru a trăi pentru totdeauna printre oameni străini, cu obiceiuri străine, vorbind o limbă străină. Dar s-a gândit și la ce ar însemna pentru Marele Han o alianță matrimonială de succes. Și și-a liniștit inima.

În ajunul plecării delegației Xiongnu, împăratul s-a hotărât să privească la domnișoara de la curte, care ar fi acceptat să fie luată în căsătorie. Dar domnișoara care l-a întâmpinat nu era una simplă și nici lipsită de importanță. Ea poseda o frumusețe ieșită din comun, care i-a făcut inima să tresară, iar ținuta ei sublimă i-a tăiat respirația.

Cum spui că te cheamă? Când ai intrat în palat?
…Nu poți fi prezentată poporului Xiongnu! Asta nu este în regulă!!

Împăratul a pornit în căutarea sfetnicilor săi. Totuși, primele persoane pe care le-a întâlnit au fost soția și fiica sa. Simțind că împăratul s-a răzgândit, cele două s-au aruncat la picioarele lui, cuprinse de o mare suferință.

Tată! Trebuie să fie ea, aleasa!
Majestate! Nu ți-ai izgoni propria fiică la barbari, nu-i așa?
        Te implor!

Împăratul ezita. Se simțea exasperat pentru că era pe cale să piardă o domnișoară atât de minunată din haremul său. După ce a văzut-o pe Zhaojun, a vrut să o numească cea mai nouă concubină a sa, poate chiar concubina sa preferată. Cu toate acestea, nu-și putea retrage promisiunea față de conducătorul etniei Xiongnu. Și nici nu se punea problema să-și dea propria fiică. Cu un oftat greu, împăratul a îngropat orice gând de a o păstra pe Zhaojun la palat.

Cât despre acei curteni înșelători care au ținut-o ascunsă pe Zhaojun în toți acești ani, ei vor fi tratați cum se cuvine.

Regina stepelor

Conducătorul Xiongnu, pe de altă parte, era încântat că împăratul i-a acordat cea mai angelică femeie pe care o văzuse vreodată. Și în dimineața următoare, devreme, nomazii au plecat cu fast, alături de noua lor regină.

Astfel apare cunoscuta imagine - Zhaojun îmbrăcând o mantie lungă de călătorie și îndreptându-se spre frontiera de nord. Deși era hotărâtă să își servească țara, tot nu îi era ușor să plece. În timp ce calul ei scotea un nechezat tânguitor, un nod i s-a format în gât iar lacrimile îi scăldau ochii.

Odată ce ținuturile Dinastiei Han a Chinei au dispărut dincolo de orizont, Zhaojun și-a despachetat pipa și a început să cânte o melodie foarte emoționantă. Se spune că un stol de gâște care zburau pe cer au fost atât de captivate de frumusețea și de cântecul ei, încât au uitat să mai dea din aripi și au căzut direct din cer, pe pământ. Această poveste a dat naștere expresei "gâștele căzute" - o aluzie extravagantă referitoare la eleganța (de aici înainte) prințesei Zhaojun.

După ce a ajuns în stepă, Zhaojun s-a adaptat rapid la stilul de viață al nomazilor și a devenit regina îndrăgită a acestora. Cu toate acestea, nu și-a uitat niciodată patria și i-a îndemnat mereu pe liderii Xiongnu să mențină relații pașnice. Ea i-a învățat pe membrii Xiongnu despre legile, obiceiurile și cultura Han și a rămas alături de ei pentru tot restul vieții, chiar și după moartea soțului ei, prin urmare, nu au existat războaie între cele două regate, timp de șase decenii - o performanță remarcabilă.

Cele Patru Frumuseți ale Chinei antice nu au fost doar excepțional de frumoase, ci și femei remarcabile care au avut o influență majoră asupra istoriei Chinei. Dintre cele patru, Zhaojun este cunoscută pentru sacrificiul ei altruist. Unii consideră că valoarea contribuției ei este egală cu aceea a celor mai mari generali ai dinastiei Han.

 
Timp de două milenii, povestea ei a fost repetată de nenumărate ori, inclusiv de legendarul poet Li Bai, care a scris:

Luna deasupra palatului dinastiei Han și a pământului dinastiei Qin
        Aruncă un potop de lumină argintie, luându-și rămas bun de la doamna radiantă.
        Ea pornește pe drumul Porții Bijuteriilor a Marelui Zid, un drum pe care nu-l va mai face înapoi.
        Luna de deasupra palatului Han se ridică dinspre mările din est,
        Dar strălucitoarea doamnă căsătorită în vest nu se va mai întoarce niciodată.

Dansul Shen Yun din stagiunea 2021-2022 - Povestea prințesei Wang Zhaojun - a adus o interpretare dansantă a poveștii ei pe scena mondială.