Dinastia Tang

Dinastia Tang (618–907) este considerată pe scară largă, apogeul civilizației chineze, iar prosperitatea sa, pacea, stabilitatea și influența sa internațională în anumite perioade, este neasemuită până atunci sau de atunci încoace. Capitala, orașul Chang’an, a fost cea mai mare metropolă din lume, atrăgând diplomați de pe întregul mapamondul, făcând din China cu adevărat „Regatul de Mijloc”. Realizările Dinastiei Tang rămân un model și o sursă de inspirație pentru mulți chinezi contemporani.

Asemenea majorității dinastiilor chineze, Tang a apărut dintr-o perioadă de haos, care a urmat către finalul epocii anterioare, în acest caz dinastia Sui (581–618). În anul 617, Li Shimin i-a cerut tatălui său Li Yuan, Regele Tang, să instaleze trupe în Taiyuan. În decurs de 5 ani, el a reușit să zdrobească toate rebeliunile din jurul imperiului său. Li Shimin și-a asumat tronul în anul 625 și a luat numele de Împăratul Taizong de Tang.

Tang Taizong este recunoscut drept unul dintre cei mari împărați din istoria Chinei. A fost un geniu militar, având aptitudinea de a comanda un câmp de bătălie de la o distanță de mii de km, fiind în același timp un excelent poet, scriitor și caligraf.

Împăratul Taizong și-a prețuit poporul și a guvernat în mod corespunzător. A fondat o academie literară, folosind-o pentru a recruta bărbați talentați pentru administrația sa. Este de asemenea cunoscut pentru că a folosit punctele tari de la majoritatea supușilor săi, incluzând faptul de fi fost neobișnuit de tolerant și receptiv la criticismul și la sfaturile constructive. Abordarea sa a dat rezultate, stimulând cea mai liniștită și stabilă perioadă a Chinei. Atât nobilimea, cât și poporul obișnuit se spune că au trăit în armonie și în fericire, cu rata criminalității foarte scăzută și cu corupția oficialilor limitată. Înregistrările istorice descriu perioada de timp, ca una în care:

Oamenii de afaceri și comercianții călătoreau liber, fără teama de bandiți; închisorile rămâneau goale, iar oamenii nu mai simțeau nevoia de a-și bloca porțile; recolte generoase erau frecvente și 10 litri de orez costau doar trei – patru qian; călătorii care călătoreau din capitală în Lingbiao sau de la Shandong către litoral nu aveau nevoie să-și pregătească rații, ei puteau întotdeauna să obțină provizii de pe drum.

Taizong și-a extins de asemenea atitudinea față de oamenii care trăiau dincolo de granițele Chinei. Cu toate că Dinastia Tang era în posesia unei puteri militare strălucite, ea a ales să-și angajeze realizările avansate din punct de vedere cultural și politic pentru a atrage și pentru a anexa zonele cu minorități etnice, mergând spre vest către ceea ce este Kazakhstan-ul contemporan.

Într-adevăr, Dinastia Tang s-a caracterizat printr-o ospitalitate și deschidere către străini, rare pentru China Imperială. Națiuni din întreaga lume și-au transmis diplomații și savanții pentru a studia cultura chineză, iar Dinastia Tang a spus bine venit schimburilor economice și religioase. Peste 400 de țări trimiteau tribut către împărații Tang și se estimează că peste 100.000 de străini își aveau rezidența în capitala Chang’an. Renumitul poet Tang Wang Wei scria:

Cele Nouă Porți ale Cerului revelează palatul și curțile sale;

Și paltoanele multor țări fac plecăciuni către Coroana de Perlă.

Dinastia Tang a fost de asemenea o perioadă foarte activă de dezvoltare a celor trei religii : Confucianismul, Budismul și Taoismul. Examinările imperiale ale serviciilor civile au fost modificate pentru a se concentra pe învățăturile confucianiste. În anul 645, călugărul Xuanzang s-a întors din pelerinajul său din India antică, unde a primit scripturile budiste. Se spune, că Tang Taizong a condus în mod personal petrecerea de bun venit pentru călugăr, întâlnindu-l la Podul Zhuque cu sute de oficiali civili și militari. Împărații Tang, care purtau numele de Li, îl revendicau de asemenea pe Lao-Tze (sau Laozi, fondatorul Școlii Taoiste) drept strămoșul lor.

Poezia a înflorit de asemenea în timpul Dinastiei Tang. Era a inspirat poeți lirici renumiți precum Li Bai (cunoscut pentru că a găsit strălucita inspirație într-un dovleac de vin), Du Fu (cunoscut de asemenea drept poet istoric), Wang Wei (de asemenea un pictor versat) alături de mulți alții.

Perioada începând cu domnia lui Tang Taizong până la domnia descendentului său împăratul Xuanzong a marcat 130 de ani de prosperitate, adeseori văzută drept apogeul culturii chineze. Dar epoca sa de aur nu avea să dureze veșnic. În anul 755, generalul An Lushan și cohorta Shi Siming au lansat o revoltă, care a durat aproape un deceniu și care a costat milioane de vieți. A slăbit controlul central al împăraților și al birocrației, ducând în cele de urmă la căderea dinastiei.