Călugărul care a îndurat

Unul dintre dansurile dramatice prezentate la începuturile Shen Yun, spune povestea unui individ de excepţie.

Într-un sat izolat din China antică exista un templu budist. Sătenii aveau o mare admiraţie faţă de stareţul templului pe care l-au privit ca pe un model cu standarde etice înalte.

Toate acestea s-au schimbat după ce o tânără din sat purta în pântece un copil din urma unei aventuri de iubire. După ce iubitul a dat bir cu fugiţii, ea a pretins că stareţul ar fi fost tatăl copilului. Pentru un călugăr, un astfel de lucru era considerat precum cea mai severă încălcare a ordinului budist – ruşinea supremă ce nu poate suporta lumina zilei. 

Anii au trecut şi călugărul a rămas proscris. Într-una din zile un domn distins a apărut în oraş, lucru ce a stârnit curiozitatea. Recent absolvise examenele serviciului civil imperial şi obţinuse o poziţie ca oficial de nivel mediu. Asta era o mare onoare. Cu toţii au fost surprinşi să vadă că soţia lui nu era alta decât mama băiatului născut din flori.

Soţul şi soţia au pornit către templul din regiune şi au îngenunchiat în fata stareţului. Spre şocul sătenilor, oficialul a întrebat de fiul din carnea şi sângele lui – căci bărbatul acela era întocmai iubitul care fugise. Fără vreun cuvânt de reproş, călugărul i-a reunit pe băiat cu părinţii lui adevăraţi.

Însă în loc să se apere sau să nege acuzaţiile, călugărul a păstrat tăcerea. A acceptat copilul şi l-a crescut ca şi când ar fi fost al său. Când au văzut aceasta, sătenii au considerat că asta este dovada veridicităţii poveştii şi l-au denunţat în unanimitate.

Alarmați și consternați, sătenii și-au dat seama de greșeala comisă și de imensa compasiune și toleranță a călugărului.